În raport de solicitarea (....) înregistrată la Baroul București cu privire situația concretă rezultată din încheierea dată la (....) de către (.....), de respingere a încuviințării executării silite, astfel cum a fost formulată de către Cabinet de Avocat (.....), ca neîntemeiată, apreciindu-se că a fost introdusă de către o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, Consiliul Baroului București apreciază că hotărârea judecătorească este vădit netemeinică și esențialmente nelegală, deoarece cabinetul de avocat deține capacitate juridică atât de drept material, cât și de capacitate juridică de drept procesual.
CAPACITATEA JURIDICĂ DE DREPT MATERIAL
Reamintim/precizăm că potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr.51/1995, formele de exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi profesionale cu răspundere limitată.
Așadar, cabinetul individual constituie formă de exercitarea a activității de avocat căruia legea îi recunoaște deplină capacitate juridică în materiile necesare exercitării profesiei:
1. capacitatea de a încheia un contract de asistență juridică și reprezentare cu orice persoană fizică sau juridică (art. 28 din lege);
2. capacitatea de a realiza servicii de asistență juridică și reprezentare, în fața instanțelor de judecată, a organelor cu activitate jurisdicțională și a oricăror altor entități publice sau private, în temeiul art. 28 din lege;
3. capacitate de drept material de a încheia acte juridice de conservare, de administrare și de dispoziție în numele și pe seama clientului (art. 126 din Statut);
4. capacitate juridică locativă în sensul că, în conformitate cu dispozițiile art. 222-223 din Statut, formele de exercitare a activității (deci și cabinetele individuale), au dreptul să-și stabilească sediul principal și sedii secundare;
5. capacitate juridică de dreptul muncii constând în posibilitatea în care cabinetul de avocat să-și exercite activitatea printr-un avocat titular, singur sau împreună cu alți avocați colaboratori sau salariați în interiorul profesiei(art.190 și art.214 din Statutul profesiei);
6. capacitate de drept fiscal exprimată prin obligația de plată a taxelor și impozitelor aferente activității desfășurate, find tratat ca orice alt contribuabil persoană fizică sau juridică.
În consecință, cabinetul individual ca formă de exercitare a profesiei de avocat nu are persoanalitate juridică, dar legea specială îi conferă capacitate de folosință și de exercițiu de drept material necesare și suficiente, în vederea participării la raporturile juridice specifice.
CAPACITATE JURIDICĂ DE DREPT PROCESUAL
Instanța interpretează eronat dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 56 alin. 2), incidente în materie prin motivarea potrivit căreia, (Cabinetul de avocat) nu constituie o entitate distinctă de titular care să aibă capacitatea de a-și exercita drepturi, respectiv de a-și asuma obligații, neavând calitatea de subiect de drept distinct, fiind doar o formă de exercitare a profesiei.
Astfel, în acord cu prevederile art. 56 alin. 1 C. pr. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. 2, cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.
- Textul de lege mai sus reprodus nu face nicio distincție cu privire la relația entitate-titular, adică nu condiționează calitatea procesuală activă sau pasivă ”de a sta în judecată” după cum sunt sau nu reprezentate de ”titularii” (reprezentanții) acestora;
- Nu se poate ignora constituirea cabinetului individual de avocatură ”potrivit legii”, din moment ce însăși Legea nr. 51/1995 îl reglementează în mod expres (art. 5);
- Chiar și așa de ar fi (adică cele două argumente anterioare să nu fie însușite), soluția este greșită din perspectiva dispozițiilor art. 57 alin. 2 C. pr. civ. care stipulează că partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de lege sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare. Nelegalitatea hotărârii rezultă din considerentul incontestabil, potrivit căruia, cabinetul individual este autorizat în condițiile legii și reprezentat legal de către avocatul titular.
De altfel, ar fi contrar oricărei logici juridice interpretarea/alegația conform căreia legiuitorul recunoaște deplină capacitate juridică de drept material (desigur, raportat la scopul înființării și obiectul acestora) tuturor formelor de exercitare a profesiei de avocat și nu recunoaște, în egală măsură, și deplină capacitate procesuală (dreptul de a sta în judecată), pentru valorificarea drepturilor dobândite prin încheierea actelor juridice de drept material.
- Cu titlu general, Cabinetul de Avocat, cât timp este înființat în condițiile Legii 51/1995, reprezintă o formă de exercitare a profesiei fără personalitate juridică ce are capacitate procesuală de folosință potrivit legii. Apreciem că noțiunile de entitate distinctă de titular, per a contrario, entitate indistinctă de titular (?!), titular al unei entități, doar o formă de exercitare (probabil în sensul că nu ar exista și un conținut al formei, în sensul de existența unor drepturi subiective civile) sunt noțiuni fără corespondent în legislația profesiei de avocat, Legea 51/1995, Statutul profesiei de avocat, Codul civil și Codul de procedură civilă.
- Distincțiile legale dintre personalitatea juridică, capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu sunt unele ce nu reclamă clarificări suplimentare, de altfel regimul juridic specific al capacității de folosință procesuală rezultând în mod neechivoc din normele legale precitate.
- Deși în raport de cele mai sus enunțate nu este necesar, trimitem și la prevederile art. 30 alin. 5 din Legea 51/1995, Contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu […], precum și la prevederile articolelor 122 și 124 din Statutul profesiei de avocat ce clarifică perfectarea contractului între forma de exercitare a profesiei și client, pe baza contractului astfel încheiat fiind emisă delegația avocațială, act ce legitimează avocatul în exercitarea dreptului la apărare în fața oricărei persoane fizice sau juridice.
