Profit de ocazia oferită de sărbătorirea “Zilei Baroului Bucureşti” pentru a-mi exprima gândurile faţă de realităţile din avocatura românească. Profesia de avocat, nobilă prin natura sa, trezeşte în continuare, pe lângă admiraţia pentru prestaţiile avocaţilor, şi reproşuri, mai mult sau mai puţin fondate.

             Cei care nu demult dezavuau anumite aspecte privind profesia de avocat au ajuns, datorită destinului, să susţină că au nevoie de avocaţi şi să solicite ajutorul lor.

             Nu sunt adeptul gândirii că în barou “intră cine vrea dar rămâne cine poate”. Nu pot să trec cu vederea în contextul actual, marea problemă cu care se confruntă avocatura, legată de asigurarea veniturilor din profesie şi a unui portofoliu de clientelă. Nu pot să fac abstracţie de greutăţile pe care le întâmpină cei mai mulţi avocaţi în administrarea veniturilor proprii, confruntaţi cu obligaţiile lor faţă de bugetul centralizat al statului dar şi cu obligaţiile faţă de sistemul profesional.

            Restrângerea ofertei de servicii profesionale generează un alt tip de relaţii cu clientela care a devenit mult mai atentă în negocierea onorariilor şi în stabilirea prestaţiilor avocaţiale aferente acestor onorarii.

            În acelaşi context presiunea concurenţei profesionale neloiale şi-a pus amprenta în starea materială a multor avocaţi. Diminuarea veniturilor avocaţilor este o consecinţă directă a exercitării ilegale a prestaţiilor profesionale rezervate legal avocaţilor.

            Mulţi dintre tinerii noştri colegi au fost nevoiţi să abandoneze un ideal măreţ privitor la independenţa activităţilor axate pe o clientelă proprie.

           Cu toate constrângerile ivite în profesie, anul acesta numărul candidaţilor la accesul în profesia de avocat a crescut.

           Mult aşteptata protecţie reală a profesiei şi a activităţilor legale desfăşurate de avocat prin aplicarea noilor coduri s-a dovedit un eşec în condiţiile în care ele nu s-au preocupat, cum era şi firesc, de această categorie de participanţi la actul de justiţie.

           Barourile fac demersuri în momentul de faţă, împreună cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, în sensul corecţiei unor texte de lege care să asigure independenţa avocatului şi înlăturarea oricărei constrângeri în exercitarea activităţii sale.

           Aşteptăm, din partea celor îndreptăţiţi să aprobe modificări în legislaţia profesiei de avocat, sprijinul necesar pentru completarea textelor existente în momentul de faţă, în sensul asigurării unei protecţii penale reale a avocaţilor.

           Continuă aceeaşi “tradiţie” în folosirea aşa-zisului “avocat de serviciu” la unele instanţe, instituţie nereglementată de actuala legislaţie, creând confuzie în repartizarea avocaţilor din oficiu.

           Probabil, prin conţinutul noului Protocol, care urmează să fie încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, se va reglementa definitiv situaţia privitoare la modul practic în care avocatul din oficiu îşi desfăşoară activitatea.

           Includerea altor tipuri de prestaţii avocaţiale în acest protocol, odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri trebuie susţinută financiar din surse publice.

          Aşteptăm din partea autorităţilor statului în colaborare cu Barourile şi cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, clarificarea prevederilor din noul protocol.

          Se fac eforturi susţinute în repartizarea transparentă şi echitabilă a solicitărilor pentru asistenţa judiciară.

          Corpul de avocaţi din România este chemat să sprijine toate demersurile pentru protecţia corespunzătoare a avocaţilor în activităţile legale pe care le desfăşoară.    

 

DECAN,

AV. Ion ILIE-IORDĂCHESCU